De ce n-ai plecat mai devreme?

Divorțul în sine este un termen destul de greu, iar traumele pe care le lasă în urmă sunt niște elemente cu care vom fi obligați să trăim o vreme.

De aici vreau să pornesc o explicație simplă prin care rog oamenii să fie mai empatici față de oamenii care se află într-un astfel de proces, să ofere susținere și înțelegere – fără să arunce cu întrebări care pot să strice mai mult decât să vindece.

Suferința este a fiecăruia din noi, iar modul în care noi o procesăm este strict problema noastră. Și este absurd să judeci pe cineva care nu suferă așa cum te-ai aștepta tu să sufere. Creierul fiecărui om lucrează într-un mod diferit, iar acesta este răspunsul pentru care unii par să iasă „mai puțin șifonați” dintr-un eveniment decât alții.

Ceea ce vezi tu la suprafață este doar vârful Icebergului, iar oamenii puternici (poți citi aici articolul să înțelegi despre ce vorbesc) duc toate aceste procese la interior.

De ce n-ai plecat mai devreme? – este una din întrebările cu care m-am întâlnit foarte des atunci când oamenii aflau de situație. E drept că toți devenim curioși când suferința este discutată, dar putem măcar să formulăm întrebările într-un stil mai empatic. Pentru că o întrebare de genul poate deschide o cutie a Pandorei pe care persoana în cauză nu este pregătită să o viziteze.

Când iubești cu intensitatea unui mamut și oferi părți din tine persoanei dragi și-l lași să te vadă în cele mai vulnerabile momente ale tale; îți trebuie niște timp să ai tăria să vezi ușa care se închide iminent și calea care-ți apare în față.

Oamenii care sunt capabili de iubire în adevăratul sens al cuvântului, care sunt dispuși să înțeleagă că nu este iubire fără pasiune și durere, n-or să plece niciodată ușor. Nu sunt eu un exemplu, dar am preferat să repar ce am de 1000 de ori decât să o iau de la capăt.

Iar atunci când am muncit în zadar, lacrimile n-au reușit să spele disperarea cu care creierul meu țipă după ajutor.

Te blochezi, aceste este adevărul. Nu poți concepe că ceva care a început atât de poetic se termină atât de tragic. Nu înțelegi unde ai greșit, dacă ai greșit, ce s-a întâmplat și cu siguranță de ce oamenii tot pe tine te judecă că ai sperat și ai dat prea multe șanse. Cred că în termeni psihologici se numește disonanță cognitivă, atunci când știm care este adevărul dar alegem să credem minciuna. Sau să justificăm comportamentul celeilalte persoane pentru a minimiza conflictul.

Așa că fiți vă rog empatici și nu scormoniți în sufletul omului care tocmai ce ți-a împărtășit suferința lui pentru că nu știi cu ce bagaj vine de acasă și nici modul în care el suferă.

Întrebați mai degrabă: Cu ce să te ajut? Ești bine? Ai nevoie de un sfat/vorbă bună? – Lucruri care să ajute un om să poată să gândească, să înțeleagă susținerea. Nu curiozitatea de a-i săpa viața personală ca și când ar fi o maimuță la circ.
Când oamenii devin curioși de suferința ta te trec prin filtrul propriilor lor suferințe să vadă de fapt dacă prin ceea ce treci ești vrednic de înțelegerea lor sau nu. Am întâlnit mulți oameni care mi-au zis că la câte au trăit ei, eu n-ar trebui să mă plâng pentru că se poate și mai rău.

Ce n-ați înțeles voi…este că empatia nu se oferă în doze, după cât de mult ți se pare ție că persoana din fața ta suferă. Ci mai degrabă a avea capacitatea de a înțelege că toți avem greutățile noastre și că o încurajare la momentul respectiv este mai bună decât o privirea goală și-un ridicat din umeri.

*Se simte probabil un alt ton în articolul acesta, altul față de care v-am obișnuit, dar eu procesez suferința diferit și las emoție în fiecare paragraf pe care-l scriu. Probabil acesta a fost unul dintre momentele mele de vulnerabilitate în care am ales să scriu total fără filtru și să aduc niște conștientizare asupra situației.

Dacă v-a luat o secundă să înțelegeți răspunsul meu…gândiți-vă cum e când dai buzna în amintirile unei persoane.

Nu mai judecați. Fiți acolo. Ascultați. Uneori, cel mai mare bine pe care îl poți face unui om este să îi lași sufletul să respire în ritmul lui, fără să-i ceri explicații.