Capitolul VI: Ce am învătat despre mine după burnout?
Seara trecută s-a făcut un abur așa fain în baie după ce l-am spălat pe cel mic, încât înainte să ies să-l bag în pat am închis bine ușa și am zis în sinea mea „e rândul meu acum!”.
Și am mijit un zâmbet dintr-acela a unui copil mic care fură bomboanele din brad după ce adorm părinții (da mama, eu am fost 😅 dar cred că tu știai asta deja și m-ai lăsat să le mănânc în continuare).
M-am întors așa tiptil, ca nu cumva să trezesc „comoara”, pentru că plănuiam să profit de fiecare minut în care mă aflam în acel minunat set-up creat la întâmplare.
Și așa a și fost, a fost diferit.
Mi-am desfăcut părul, am închis ochii sub apă și am stat acolo preț de câteva minute. Cât apa aluneca pe corp, m-am relaxat atât de tare, încât în acea liniște care mă înconjura, auzeam doar zgomotul apei care se lovea de gresie. Se pare că doar de atât aveam nevoie ca să-mi pot pune gândurile în ordine.
De mult timp aveam în cap doar o singură întrebare: „Ce-ai învățat din asta?”. Și se pare că aseară am reușit să-i găsesc răspunsul.
Cine-ar fi crezut că aburii din baie combinați cu mirosul de șampon au un efect euforic de reordonare a chakrelor…
Am învățat că transformările au efect pe termen lung. Că nu „te trezești vindecată”, ci observi într-o dimineață că respiri puțin mai ușor.
Că ai victorii mici: un zâmbet la o ciocolată caldă, așternuturi curate pe pat, o seară în care nu te mai simți singură, chiar dacă e liniște în casă.
Pentru că tu ai muncit să readuci acea liniște, așa că nu ai de ce să simți că te „strânge”.
Am învățat să merg în ritmul meu și nu al altora. Iar dacă în unele zile simt doar să stau și să nu fac nimic, viața ia și ea o pauză cu mine. Mă așteaptă la următoarea stație, pentru că i-am promis că la capăt de drum vreau să am ce-i povesti.
Nu am nimic de demonstrat, nimănui….doar mie.
În cele mai multe zile mă las purtată de val și este cel mai bun lucru pe care-l pot face pentru mine și copil. În fond spontaneitate a făcut mereu parte din viața mea și acum e și mai bine pentru că am cu cine să o împart.
Tot aseară i-am spus într-o discuție că suntem doar noi doi acum și de data asta am zâmbit cu încredere.
Încrederea că lucrurile se vor întâmpla altfel acum. Este Viața mea 2.0, iar aici eu m-am reîntors la a fi autorul vieții mele.
Am primit o altă șansă și nu o voi lăsa să se risipească. Ușa trecutului s-a închis bine în spatele meu și nu este nimic de acolo care să mă tragă înapoi.
Am luat stiloul în mână și nu mă voi opri, de data asta. Viață, aștept să-mi arăți ce ai pregătit pentru mine. Sunt AICI și acum!
Dacă citești asta și simți că nu mai poți, să știi că te înțeleg. Am fost acolo, am simțit frustrarea, prin nopți nedormite, multe griji și întrebări fără răspuns. Și totuși în timp, începi să redevii. Încet, dar sigur, un om mai bun.
Se poate reveni. Și o să revii. Promit!
Gândul autorului:
Mi-a făcut mare plăcere să scriu această mini serie despre burnout. Deși la început mi-a fost foarte greu să-mi pun ideile și gândurile în pagină, pentru că nici eu nu înțelegeam ce simt.
Am făcut-o pentru mine, pentru că în felul acesta am reușit să mă înțeleg mai bine. Și mi-am lăsat un ghid pentru viitor, pentru că nu se știe niciodată când vei avea nevoie de ajutor următoarea dată.
Dacă tot mă plângeam prin articole că viața nu vine cu manual de instrucțiuni, uite că am decis să-mi las o „capsulă a timpului” pe care o pot accesa oricând. Învăț să fiu mai blândă cu mine și se pare că-mi iese 😄
Și în același timp vă dau și vouă un insight din viața unei mame obișnuite care a luat-o de la 0.
La fel ca mine sunt multe femei, care încearcă să-și găsească un drum printre dărâmături. Povestea mea poate să fie povestea multora. Poate alte femei nu știu cum să vorbească despre acest subiect sau să ceară ajutor.
Dar eu am simțit nevoia să ajut, pe mine și pe oricine citește această scrisoare.
Iar dacă vreodată vei avea nevoie și nu știi cu cine să vorbești, în pagina de contact am și o adresă unde poți contacta Mama Cool să-i spui povestea ta.
Ne mai vedem pe aici, eu rămân să mai scriu.
Ai grijă de tine!
Leave a Reply