Ce e iubirea?
Și nu-mi răspunde cu … fluturași în stomac și acel sentiment de parcă plutești. Pentru că aceea nu este iubire.
Îți dau un indiciu. Iubirea este atunci când avem grijă de nevoile persoanei de lângă și le prioritizăm, la fel de mult ca și pe ale noastre. Iubirea vine cu mult calm și înțelegere, confort și acel sentiment că poți să spui orice fără să fii judecat.
Când te trezești dimineața și faci micul dejun și o parte o împachetezi pentru drum, pentru că știi că nu-i ajunge timpul să mănânce acasă. Atunci când „odihnește-te, mă ocup eu”, sună mai bine decât „am uitat să-ți scriu, am adormit imediat ce am ajuns acasă”.
Iubirea se întreține în timp, prin gesturi de tandrețe și acte de compasiune față de celălalt. Nu se bazează pe scenarii perfecte din filme și nici pe „așa mi-a zis mie mama că se face”.
Ea se construiește cu răbdare și armonie, iar fiecare gest mic pune acea cărămidă stabilită la fundație, ca mai apoi să nu te temi că la prima neînțelegere oamenii se răcesc unul față de celălalt.
Ci se ridică și se încurajează reciproc, înțelegând că visele fiecăruia sunt la fel de importante, chiar dacă pentru unele muncim mai puțin decât pentru altele.
Dacă ce am scris până acum pare că nu seamănă cu relația pe care o ai, indiferent că ai copii sau nu, atunci înseamnă că a venit timpul să tragi niște concluzii.
Multe dintre noi ne îndrăgostim de potențialul unui bărbat și rămân în mintea noastră acele gesturi frumoase pe care le-a făcut la început și care odată cu trecerea anilor s-au cam rărit.
Tocmai asta face plecarea atât de grea…
Când singurul motiv pentru care stai cu o persoană este copilul, ceva acolo s-a rupt de mult timp. Copilul l-ați făcut din iubire, dar ce mai exact te-a făcut să rămâi? Cu ce ți-a făcut el mămicia mai ușoară încât să te facă să-l iubești mai mult decât la început?
A rămâne pentru copil este o decizie care are în spate multe frici. Iar de multe ori aceste este un răspuns oferit din lipsă de altceva, mai precis a sentimentelor.
Cel mai des întâlnit argument a fost: vai, dar cum să crească copilul fără tată? Așa cum e el, dar are nevoie de un tată.
În timp ce tu-ți cedezi viitorul pentru un tată absent emoțional și fizic, crezând că vei primi mulțumiri pentru anii pierduți. El trăiește bine mersi știind că se poate și așa.
Sau „și ce să fac eu singură, unde să mă duc? Cine mă mai ia cu copil?”.
De ce am fost învățate că the end game pentru o femeie este căsnicia? Și mai important că a fi căsătorită înseamnă să fii în slujba bărbatului toată viața? Adică să depinzi de el, pe românește. Ți se prezintă ca fiind cea mai mare realizare.
Cea mai mare realizare poate să însemne și că duc o viață extraordinară pe cont propriu: călătoresc mult, am jobul visurilor mele / am o idee de business care înflorește, nu-mi lipsește nimic. Îmi ofer o viață bună și singură fără să trebuiască să-i spăl hainele unui bărbat care crede că florile se oferă numai la ocazii speciale.
În timp ce tu rămâi de dragul copilului, copilul învață să iubească greșit.
Învață că iubirea înseamnă să te dai pe tine la o parte pentru cei dragi, că emoțiile tale nu sunt valide dacă partenerul/partenera le numesc exagerate.
Învață că acel „sunt bine”, împreună cu un zâmbet fals sunt suficiente încât partenerul să te creadă. Pentru că în sinea ta știi că dacă intri în detalii se ajunge la altă ceartă pe același subiect, iar tu nu mai vrei să te învârți în cerc.
Învață că sacrificiul care nu duce nicăieri și surmenarea sunt normale într-o relație.
Uneori, chiar acea iubire pe care o avem față de copil este cea care ne orbește cel mai tare. Tu crezi că iei decizia potrivită, iar copilul tău va înțelege peste ani că mariajul este egal o viață care te sufocă, în care tu simți că nu mai exiști.
Eu am plecat pentru liniștea lui și a mea, pentru că uneori iubirea înseamnă să pleci, nu să rămâi. Pentru că îmi doresc să cresc un copil care știe ce e respectul, pacea și normalitatea.
Copil care va crește în adevăr, nu în aparențe. Pentru că educația mai înseamnă și asta.
Am ales să-mi fie casa umplută de râsete și nu de ceartă.
Am vrut mai mult.
„I love you so much. It’s just not enough.” – The Good Doctor, episodul 18 din sezonul 4.
Leave a Reply