Îmi aduc aminte că în vara acestui an am vorbit cu ChatGPT prima oară și l-am rugat să mă învețe să fac singură un site. I-am explicat că vreau să fac un blog și să mă reapuc de scris, dar îmi trebuie structura pe care să încep.
„Să te reapuci” .. a zis, „pare că ai mai făcut asta în trecutul, doar că-ți lipsesc niște piese de legătură”. Și așa a și fost, lipsea baza că ideile curgeau gârlă.
Am avut atâtea emoții pentru urma să-mi arunc ideile într-un neant numit internet și nu știam ce o să se întâmple. Dar acel pare că ai mai făcut asta în trecut venit de la un robot (pardon AI), mi-a dat mai mult curaj decât mi-aș fi închipuit.
Uite-mă acum aici, la final de an 2025, după jumătate de an în care mâna îmi tremura pe mouse pentru fiecare text publicat. Dar odată cu asta a venit și un o relaxare, un gând că se poate mai bine. O idee că ar trebui să crezi mai mult în visele tale și să ai curajul și răbdarea să știi că într-o zi vei reuși.
Mă simt cu un pas mai aproape de dorința mea cea mare, anume de a fi scriitoare. Nu știu câți pași mai am până acolo. Dar știu acum că deși divorțul prin care trec a avut un efect de durată asupra mea, tot el mi-a dat imboldul să ies în față și să-mi spun povestea.
Semn că din orice lucru care pare de netrecut sau dureros, poți să-l întorci în favoarea ta și să-l folosești ca și combustibil.
Nu știu la câți dintre voi am reușit să ajung, dar abia am început să-mi spun povestea. Și voi continua până va ajunge cât mai departe posibil.
Pe final de an, am ajuns la o concluzie și anume că familiile de cele mai mult ori nu sunt ce ne-am închipuit noi. Uneori doi oamenii la o masă pot umple o casă întreagă de râs. Iar paradoxal 10 oameni la un loc să aducă ceartă.
Totodată sărbătorile nu sunt tot timpul ca-n postările de pe Instagram, iar zâmbetul copilului este mai important decât lipsa soțului din viața ta.
Așa am învățat că nu este important ce este sub brad, ci mai degrabă cine se află în jurul lui.
Iar oricând va fi nevoie sau este prea solicitant, apasă cât poți tu de tare butonul de pauză și inspiră adânc. Nicio mamă nu e bună de nimic epuizată. V-o spun din propria experiență.
Vă doresc să aveți parte de atât de multă liniște pe cât am descoperit eu în această jumătate de an.
Să aveți încredere în instinctul vostru mereu.
Iar dacă un vis oricât de mic vă licăre prin minte, urmați-l și aveți grijă să strălucească.
Mama Cool ia acum o pauză, merg să mă regrupez și să mă reîncarc și promit să vin la anul cu texte noi, gata să vă dea de gândit și să vă ofere o perspectivă nouă.
Capul sus și hai că se poate!
Un an nou minunat,
Semnat Ema Voicescu! 🙌
Leave a Reply